Cand pierdem pe cineva

Cateodata ne despartim de o persoana iubita prin moarte. Alteori ne distantam noi sau persoana cu care suntem decide sa se indeparteze de la noi.
De ce devenim atat de legati si dependenti de cineva si simtim ca nu putem trai fara oamenii pe care ii iubim? De ce ne pierdem concentrarea si increderea in noi si nu suntem in masura sa ne descurcam atunci cand am pierdut persoana iubita? Poate pentru ca noi credem ca nu suntem nimic fara aceasta.
Din pacate exista lucruri pe care le uitam …
Uitam ca suntem mai mult decat trupurile noastre, si atunci cand oamenii pe care ii iubim mor, ajung intr-adevar prin a fi mai aproape de noi decat erau atunci cand au fost viata.
Uitam ca nu suntem niciodata singuri si Universul (Dumnezeu) este intotdeauna de partea noastra asteptand sa-l lasam sa ne ia durerile si sa ne rezolve problemele.
Uitam ca nimeni din exterior nu ne poate face fericiti. Daca alegem sa fim cu cineva, aceasta trebuie sa fie pentru ca noi vrem , nu pentru ca trebuie (avem nevoie). Tot ce avem nevoie este in interiorul nostru.
Insa consideram aceasta senzatie mai puternica decat noi si ca nu o putem evita, si asta este ceea ce se intampla atunci cand amintirile noastre “se deruleaza” sau devin activate.
Este foarte greu sa acceptam faptul ca suntem 100% responsabili pentru ceea ce facem si ca ceva in interiorul nostru atrage oameni, creeaza circumstante si probleme in viata noastra. Cu toate acestea, in momentul in care acceptam acest lucru, vom intelege ca din moment ce am creat si a atras aceste lucruri, noi suntem singurii care le putem schimba.
In acest caz, este de asemenea important sa stiti ca nu suntem victime, si ca poate nu putem evita senzatia de durere din cauza pierderii noastre, dar suferinta este optionala. Noi “alegem” sa suferim.
Trebuie sa stim ca oamenii apar in (si pleaca din) vietile noastre pentru a ne oferi o oportunitate. Ei sunt un cadou, o binecuvantare. Ei ne ajuta sa recunoastem ca sunt lucruri pe care trebuie sa le schimbam si sa lucram cu noi insine. Dacă vom decide sa ne asumam 100% responsabilitatea si sa ne abtinem sa reactionam sau sa acuzam, ne vom putea gasi cu adevarat pe noi insine si vom descoperi modul in care suntem puternici cu adevarat. Apoi ne vom da seama ca putem schimba vietile noastre fara a depinde de nimeni si nimic in afara de noi insine.
Numai “gandurile” noastre despre cei dragi ne parasesc ci nu oamenii in sine.
Da, stiu. Este mai usor de zis decat de facut, dar am de gand sa va dau cateva unelte pe care le puteti incerca pentru a vedea daca acestea va ajuta sa atrageti mai multa pace in viata dvs. De exemplu, atunci cand suntem foarte nerabdatori, putem repeta mental “Multumesc” sau “Te iubesc”. Multumind si iubind gandurile care ne fac sa ne simtim singuri, nevoiasi sau dependenti sunt modalitati de detasare si astfel ele vor disparea mai usor.
Ceea ce rezista persista. Cheia este sa nu incercam sa schimbam circumstantele sau oamenii, ci mai degraba sa gasim pacea si linistea in noi insine indiferent de orice se intampla in jur.

Mabel Katz