Morrnah Nalamaku Simeona, (19 mai 1913 – 11 februarie 1992) nativă din Hawaii, Kahuna și vindecătoare talentată, a dezvoltat un nou sistem de vindecare bazat pe tradiția spirituală străveche, Ho’oponopono.

Deși nu există o traducere directă pentru „Kahuna”, literal „Ka” înseamnă lumină, iar „huna” înseamnă secret, ca în înțelepciunea sacră. „Kahuna” este adesea tradus ca șaman, preot sau expert. Cu toate acestea, un Kahuna, având puterea unui șaman, pregătirea concentrată a unui expert și legăturile mistice ale unui preot, este un lider spiritual și un îngrijitor respectuos al comunității sale, îmbinând armonios lumile interioare și exterioare.

Morrnah a fost înconjurată de această tradiție străveche de vindecare orală încă de la început. Ea a crescut într-o lume multidimensională în care realitățile interioare și exterioare erau fluide, în care curenții de energie i-au informat înțelegerea și unde, în contrapunct, lumea exterioară venea cu presiunile culturii occidentalizate.

La vârsta de trei ani, ea a fost recunoscută că poate duce mai departe această tradiție orală. Întrucât formarea era orală, transmisă de la profesor la elev, nu existau cărți de citit, nici note de luat. Morrnah a învățat ascultând, repetând și amintindu-și.

Pe lângă pregătirea ei Kahuna, Morrnah a mers la școala catolică, unde calea lui Hristos a influențat-o profund spiritual. În cele din urmă, ea a continuat să studieze tradițiile metafizice din India și China, iar mai târziu lucrările lui Edgar Cayce.

În comunitatea nativă hawaiană, un Kahuna îi servea pe toți în mod egal și cu respect. Kahuna erau implicați în fiecare aspect al vieții comunității de la vindecarea bolilor mentale, emoționale și fizice, precum și în rezolvarea dezacordurilor mai ample. Prin medierea între tărâmurile spirituale și comunitate, Kahuna mențineau echilibrul și armonia.

Vindecarea avea loc în moduri diferite, la diferite niveluri. Potrivit lui Carruthers, „Un Kahuna ar putea adesea să recunoască și să dizolve probleme potențiale înainte ca acestea să apară. Dacă o boală nu a răspuns la la’au lapa’au (remedii pe bază de plante), lomilomi (masaj) sau la’au kahea (incantații vindecătoare), atunci acea boală era considerată ca fiind un dezechilibru în comunitate. Ho’oponopono (vindecarea în familie) fiind necesară.”

Morrnah a trăit în felul strămoșilor ei ca un membru valoros al comunității sale, exersând în liniște darurile ei de vindecare timp de peste jumătate din viață.

Morrnah a fost de asemenea și un maestru LomiiLomi Lapa’au, adică un maestru al masajului vindecător hawaian. LomiLomi a fost numită „conexiunea inimii, mâinii și sufletului cu sursa întregii vieți” de către Leina’ala K. Brown-Dombrigues. Morrnah a studiat anatomia, precum și hirotonia (invocarea Duhului Sfânt și punerea sacramentală a mâinilor . Ea a dobândit capacitatea de a simți prezența energiilor vindecătoare pe care apoi le-a folosit în tratamentele de masaj.

În 1971, când Morrnah avea 58 de ani, Eugene Gauggel a descris prima sa întâlnire cu ea. „În prezența ei atmosfera era atemporală, iar sentimentul de spațiu era expansiv și nelimitat. Era un suflet blând care vorbea puțin, dar simțea mult. Prezența ei mi-a inspirat relaxare, încredere și un sentiment de pace profundă… deși nu a încercat să explice lucrurile. Se putea simți ceva special în prezența ei. Impresia mea este că ea trimitea energie vindecătoare prin tăcerea și intenția ei. Era foarte iubitoare și vorbea blând.”

În tratarea clienților prin LomiLomi, Morrnah a observat că unul efectele culturii occidentale este relația dezechilibrrată cu Spiritul și Sursa.

Ea a spus că „oamenii occidentali au mari dificultăți în a lăsa intelectul în urmă. Este dificil pentru mintea occidentală să înțeleagă conceptul de Sine Superior, deoarece în cultura occidentală tradițională, Sinele Superior este neglijat.”

Înțelegând profunzimea durerii și lipsei de ușurință a „lumii civilizate” a realizat că Ho’oponopono ar putea ajuta în vindecare.

Ho’oponopono înseamnă a corecta sau a remedia o eroare. Formatul tradițional impunea însă ca întreaga familie să participe la vindecare. Cu un moderator prezent, fiecare membru al familiei având șansa de a cere iertare de la ceilalți. Dar, cum încă din zilele ei familiile erau dispersate și o astfel de ședință Ho’oponopono era dificilă, în 1976, când Morrnah avea 63 de ani, a început să dezvolte o nouă formă de Ho’oponopono, modificând procesul original.

Sistemul rezultat este simplu și poate fi folosit cu succes de oricine deoarece procesul de vindecare include Sufletul cuiva și Divinul.

Morrnah a spus: „Scopul principal al acestui proces este să descoperi Divinitatea din tine însuți. Ho’oponopono este un dar profund care permite cuiva să se dezvolte o relație armonioasă cu Divinitatea din interior și să învețe să ceară ca, în fiecare moment, erorile noastre în gând, cuvânt, faptă sau acțiune să fie curățate. Procesul este în esență despre libertate și eliberare totală de trecut.”

Ho’oponopono folosește tehnici pentru a armoniza cele trei părți ale minții sau ale sinelui: subconștientul, conștient și super conștient. Acest lucru ne permite refacem legătura noastră interioară personală cu dragostea – Sursa noastră Divină – rezultând pace, armonie, si libertate.


Suntem suma totală a experiențelor noastre, ceea ce înseamnă că suntem împovărați de trecutul nostru. Când trăim stres sau frică în viața noastră, dacă ne-am uita cu atenție, am constata că cauza este de fapt o amintire. Emoțiile care sunt legate de aceste amintiri sunt cele care ne afectează acum. Subconștientul asociază o acțiune sau o persoană din prezent cu ceva ce s-a întâmplat în trecut. Când se întâmplă acest lucru, emoțiile sunt activate și se produce stres.

În august 1980, la vârsta de 67 de ani, Morrnah a introdus acest proces de vindecare Ho’oponopono la Convenția Mondială Huna din Ponolu’u, Hawaii. Ea și-a petrecut următorul deceniu predând Ho’oponopono în Statele Unite, Asia și Europa. Ea a predat, de asemenea, cursul Self I-Dentity Ho’oponopono la Universitatea din Hawaii, Universitatea Johns Hopkins și diverse facilități medicale.

La vârsta de 70 de ani, Morrnah a fost recunoscută oficial ca Kahuna Lapa’au și a fost numită „comoară vie din Hawaii” în 1983. În același an, a fost invitată să prezinte Ho’oponopono la Națiunilor Unite din New York și Organizația Mondială a Sănătății.

La sfârșitul toamnei anului 1990, Morrnah a pornit în ultimul ei turneu de prelegeri și seminarii, călătorind prin Europa și Ierusalim. În ianuarie 1991 s-a întors în Germania, unde a locuit liniștită la casa unui prieten din Kirchheim, lângă München, până când a murit la 11 februarie 1992, la 79 de ani.

Morrnah Nalamaku Simeona, Kahuna și vindecătoare, și-a petrecut viața ajutându-i pe alții să restaureze lumina din interior și să obțină pacea cu ei înșiși, cu familiile și cu comunitățile lor. Se spune că a fost o femeie simplă, cu inima curată, Morrnah era veselă și bună, cu o grijă plină de compasiune și respect pentru viață. Vorbea puțin și transmitea foarte mult prin prezența ei vindecătoare. Ea, la fel de mult ca și sistemul ei de Ho’oponopono, este darul ei extraordinar pentru lume.