„Despre curs am multe de spus. A fost o experiență spectaculoasă.
În primul rând, mă așteptam să fim vreo douăzeci în sală și, surpriza a fost mare când am văzut o sută. M-am întrebat ce caută toți acești oameni la un curs cu nume bizar, cu un preț consistent, bătând calea din colțurile țării (eu, bunăminte…). Toți căutam ceva, acel ceva care să ne redea liniștea, pacea, siguranța și să ne ia grija zilei de mâine. În concluzie, căutăm toți același lucru și totuși fiecare dintre noi este unic prin manifestare, prin modul de abordare și așteptări… oups! Am zis așteptări? Na! Am zis-o și mi-o asum (sută la sută) că luuung e drumul până la a-mi urma propriile sfaturi: investește doar ceea ce ești dispus să dai fără să primești nimic în schimb (dacă există un rezultat, mă bucur de el, dacă nu există, mă bucur tot atât).
Sentimentele pe care le am sunt contradictorii. Munca mea se desfășoară, de douazeci și cinci de ani, în educație. Inerția și tentația sunt mari, obișnuința de a-l dădăci pe cel de lânga tine mă face să-mi mușc limba frecvent, păstrându-mi remarcile pentru mine, acceptându-le, curățându-le, trimițându-le blând dar consecvent, în lumină. Lucrând cu un număr mare de tineri – valuri întregi – am ocazia, în fiecare moment, să purific. Mai uit, mă mai ambalez în demersuri inteligente, dar, în momentele în care realizez că bat câmpii, îmi zâmbesc înțelegător, cu acceptare, protector și purific, purific, purific. Simt că va veni ziua când voi constata, pur și simplu, că maimuța bezmetică – dar superșcolită – ce se ascunde între cele două urechi ale mele, se va potoli. Va accepta că e acolo doar pentru a alege între reacție și non reacție, între rațiune și inspirație…
Pacea începe cu mine!
Îți doresc pace dincolo de înțelegere! Pacea Eu-lui!
Te îmbrățișez cu drag,”
Mona
